I
Priviti pe cele dealuri inalte, inverzite,
Pe-acele largi poiene cu flori acoperite,
Priviti, straini de lume, pastorii cei romani
Aproape de-a lor turme pazite de-ai lor cani,
Traind o viata lina in tainica natura,
Cu buciumul in mana, cu fluierul la gura.
Cereasca limpezime, precum intr-un izvor,
Alin se oglindeste in sufletele lor …
Voi toti care de dansii ati ras fara mustrare,
Jos capul, o! nemernici loviti de admirare.
Un palos de izbanda exista-n orice fier,
In tot pastorul astazi exista-un scutier.
II
Priviti pe cea campie frumoasa, roditoare
Plugarii, muncitorii, lucrand in foc de soare
Pe fata lor cea blanda, pe ochii lor cei vii,
Adie boarea dulce din verzile campii,
Sub mana lor e sapa, harletul, coasa, plugul.
Alature cu dansii stau boii purtand jugul,
Si tot ce-i inconjoara, dealul, lunca, ses, izvor,
E pasnic ca blandetea din sufletele lor.
Voi toti, care de dansii ati ras fara cainta,
Jos fruntea,o! nemernici cazuti in umilinta.
O spada-a rasbunarii exista-n orice lant.
In tot ramanul astazi exista-un Dorobant!
